marți, 18 iulie 2017

5 invenții făcute din greșeală, care au schimbat lumea

Multe dintre obiectele pe care le folosim astăzi au fost rodul a mulți ani de cercetare asiduă. De aceea, ne este greu să ne imaginăm că unele invenții care au revoluționat lumea au fost făcute din greșeală. Și totuși, hazardul joacă un rol important chiar și în domeniul științei. Fără puțin noroc și fără niște minți sclipitoare care să profite de el, invențiile pe care le prezentăm n-ar fi existat.

1. Geamurile securizate
În 1903, pe când lucra în laboratorul său, chimistul francez Edouard Benedictus a dat din greșeală peste o sticlă, care a căzut pe jos. Totuși, în loc să se spargă, așa cum ar fi fost firesc, sticla a rămas intactă. Intrigat de faptul că sticla nu se făcuse bucăți, Benedictus s-a oprit din ce făcea pentru a o examina.
Chimistul și-a dat seama că în recipientul cu pricina ținuse până recent nitroceluloză. Interiorul sticlei fusese căptușit cu respectiva substanță, care-l făcuse mult mai rezistent la șoc. Inspirat de acest eveniment, Benedictus a început să facă diverse teste, iar la final a produs prima bucată de sticlă securizată, pe care a denumit-o Triplex.
Deși la început producătorii auto nu s-au arătat prea interesați de invenție, în timpul Primului Război Mondial sticla lui Benedictus a devenit mai populară. Astăzi, sticla securizată este esențială pentru orice automobil.


2. Super glue

În 1942, chimistul Harry Coover lucra din greu pentru a crea un vizor din plastic transparent, pentru arme de precizie. Încercările lui Coover au eșuat lamentabil deoarece substanța pe care a creat-o, cianoacrilatul, se lipea de orice.
Chimistul s-a dat bătut și aveau să treacă 6 ani până când substanța avea să-și dovedească utilitatea. A doua oară când Coover s-a lovit de enervantul cianoacrilat a fost în timp ce lucra la construirea de acoperișuri transparente pentru carlinga avioanelor de vânătoare.
Bineînțeles, substanța n-a fost bună nici de această dată. Totuși, Coover și-a dat seama că cianoacrilatul funcționa extrem de bine pe post de adeziv. Chimistul a brevetat invenția, iar în 1958 celebrul adeziv se vindea în întreaga lume.
3. Pliculețele de ceai
Pliculețele de ceai atât de populare astăzi au fost invenția accidentală a comerciantului american Thomas Sullivan. În 1908, Sullivan a început să le trimită clienților mostre de ceai, pe care le ambala în săculeți de mătase.Mulți clienți au presupus că mostrele trebuie folosite la fel ca infuzoarele din metal și au pus în ceașcă săculețul cu totul. După ce a trimis mostrele, Sullivan a început să primească observații de la clienți: punguțele de mătase erau țesute prea strâns, împiedicând aroma să iasă.
Așadar, comerciantul a început să folosescă tifon în loc de mătase și să vândă ceaiul la pliculeț.

4. Cuptorul cu microunde

 În 1939, fizicianul Percy Spencer lucra pentru Raytheon, un contractor al Departamentului Apărării din SUA. Spencer testa un nou model de magnetron pentru instalațiile radar. După ce a stat în preajma lui, a observat că bucata de ciocolată pe care o avea în buzunar se topise.
Intrigat de fenomen, Spencer a făcut un experiment. A pus lângă tub câteva boabe de porumb, care s-au transformat în popcorn în câteva minute. După mai multe teste, Spencer și-a dat seama că toate aceste întâmplări s-au petrecut datorită expunerii la energia microundelor.Pe baza descoperirii sale, inginerul a conceput primul cuptor cu microunde, pe care Raytheon l-a brevetat. În 1947, compania a și reușit să producă primul cuptor cu microunde din lume, care costa 5.000 de dolari.


5 Penicilina

 Înainte să existe antibioticele, viața era destul se sumbră și scurtă. Infecțiile făceau mii de victime, iar pentru unii erau chiar o condamnare la moarte. Din fericire, în 1928, bacteriologul scoțian Alexander Fleming avea să facă o descoperire uluitoare.
La acea vreme, infecțiile cu stafilococ puneau mari probleme omenirii, iar Fleming făcea studii pe plăci cu culturi de stafilococ. Uitând una dintre plăci afară, Fleming a găsit-o mai târziu plină de mucegai și a ignorat-o o vreme. Apoi, din pură curiozitate, a analizat respectiva placă și a observat că împrejurul mucegaiului nu se mai dezvoltau colonii de stafilococ.

Fleming a identificat mucegaiul ca fiind penicilium notatum și a început să studieze posibilitatea de a-l administra ființelor vii, fără a le îmbolnăvi. Un deceniu mai târziu, Howard Florey și Ernst Chain au reușit să izoleze substanța ucigătoare de bacterii și să o transforme în medicament care a salvat milioane de vieți.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu